Ce este arbitrajul la pariuri?
Arbitrajul la pariuri, numit și arbing, înseamnă să pariezi pe toate rezultatele posibile ale unui eveniment la case diferite, ale căror cote diferă destul cât suma încasată să depășească totalul mizat, orice s-ar întâmpla.
În mod normal, cotele unei case adunate dau peste 100% în probabilitate implicită. Surplusul e marja ei. Dar casele nu sunt mereu de acord între ele, și uneori cea mai bună cotă de pe fiecare parte, luată de la operatori diferiți, dă un total sub 100%. Diferența aceea e un „arb”. Pe forumuri îi vei găsi și numele de „surebet”, un cuvânt care promite mai mult decât poate duce, cum vezi mai jos.
Exemplu
Un meci de tenis. Casa 1 are Jucătorul A la 2.10. Casa 2 are Jucătorul B la 2.05.
- 1 ÷ 2.10 = 47,6%
- 1 ÷ 2.05 = 48,8%
- Total: 96,4%. Sub 100%, deci există un arb.
Împarți o miză totală de 100 de lei proporțional:
| Pariu | Miză | Încasezi dacă iese |
|---|---|---|
| Jucătorul A la 2.10 | 49,40 lei | 103,74 lei |
| Jucătorul B la 2.05 | 50,60 lei | 103,73 lei |
În ambele cazuri primești cam 103,73 lei la 100 de lei mizați. Aproximativ 3,7%, pe hârtie.
Atenție
„Pe hârtie” duce greul în fraza de mai sus. Iată ce se strică în viața reală:
- Cotele se mișcă. Plasezi primul pariu, iar a doua cotă dispare până apuci să dai click.
- Casele anulează pariurile prinse pe erori evidente de cotă și rămâi descoperit pe o singură parte.
- Regulile diferă. O casă anulează pariul la tenis dacă un jucător abandonează, alta îl validează.
- Casele „soft” limitează sau închid conturile care fac arbitraj în mod regulat. Legea nu interzice practica, dar lor nu le place.
Îți mai trebuie și bani împrăștiați în multe conturi, iar marjele sunt subțiri. E rudă cu dutching-ul, unde îți împarți mizele la aceeași casă, și cu matched betting. Eu văd arbitrajul ca pe un job, nu ca pe un hobby. Dacă vrei ca pariurile să rămână o distracție, probabil că nu e pentru tine.