Ce este un outsider la pariuri?

În orice confruntare cu două tabere, una e favorita, iar cealaltă e outsiderul. Americanii spun „underdog” și îl scurtează la „the dog”. Cursele britanice preferă „outsider”, cuvânt folosit și în română. Un outsider la cotă cu adevărat mare e un longshot.

Cum îl recunoști:

• Cote zecimale: numărul mai mare (4.50 față de 1.22).
• Cote fracționare (format britanic): fracția mai mare (7/2 față de 2/9).
• Cote americane: semnul plus (+350). La point spread, outsiderul e partea care primește puncte (+6.5).

Exemplu

Un meci de tenis: Jucătorul A are cota 1.22, Jucătorul B are 4.50 (+350).

• Șansa implicită a Jucătorului B: 1 ÷ 4.50 = 22,2%
• Un pariu de 20 de lei pe Jucătorul B întoarce 90 de lei, adică un profit de 70 de lei.
• Un pariu de 20 de lei pe Jucătorul A întoarce 24,40 lei, adică 4,40 lei profit.

Așadar outsiderul trebuie să câștige doar cam un meci din patru și jumătate ca pariul să iasă pe zero. Favoritul trebuie să câștige mai mult de patru din cinci.

La spread, outsiderul nici măcar nu trebuie să câștige. O echipă din NFL la +6.5 acoperă dacă pierde la șase puncte sau mai puțin.

Atenție

Există ideea romantică cum că a juca outsideri e alegerea isteață, contra curentului. Nu e, cel puțin nu automat. Și nici a juca favoriți nu e o plasă de siguranță. Singura întrebare care contează e dacă cota e mai mare decât justifică șansa reală. Acela e un pariu cu valoare, și poate sta de oricare parte.

Două observații sincere:

• Pariurile pe outsideri vin în valuri. Pierzi majoritatea pariurilor și te bazezi pe faptul că biletele câștigătoare sunt destul de mari. Mulți nu pot duce opt pierderi la rând, chiar când matematica e în regulă. Ține mizele mici și constante.
• Banii de ocazie se îngrămădesc pe favoriții celebri. Asta poate lăsa cota outsiderului puțin mai bună decât ar trebui, mai ales la meciurile mari, televizate. „Poate”, nu „o face mereu”. Tot tu trebuie să-ți faci temele.